Dupa o oarecare pauza, continui sa scriu in categoria “Filosofia politica pe intelesul tuturor”. Doresc sa explic, uzitind un limbaj ne-academic si cit mai scurt posibil, notiuni de baza din filosofia politica – concepte pe care, cred eu, un cetatean informat ar trebui sa le detina. Si incep cu inceputul – cum este justificata existenta statului? De ce traim intr-un stat?
Teoria “mainstream” (“la moda”, cum s-ar spune) este ideea “contractului social” (in literatura, aceasta teorie se mai numeste si “contractarianism”, iar autorii care o propun se numesc “contractarieni”). Exponentii ei de baza sint Thomas Hobbes, John Locke, David Hume, Jean-Jacques Rousseau si Immanuel Kant; exponentii ei contemporani sint David Gauthier si John Rawls. Pe scurt, aceasta teorie are trei “capitole”:
1. O doctrina despre cum este omul in “stare naturala” (“starea naturala” inseamna, simplu, starea in care se afla omul care nu traieste intr-o societate organizata). Aici autorii au pareri diferite. Unii, precum Hobbes, considera ca in stare naturala omul este egoist: impins de inclinatiile si instinctele sale, el doreste sa le satisfaca – problema este insa ca toti oamenii vor sa faca acest lucru, si resursele sint limitate. Ca atare, in scurt timp, in stare naturala oamenii ajung sa se lupte unii cu altii pentru resursele necesare satisfacerii instinctelor (mincare, sexualitate, etc.). De aici, si celebra afirmatie “homo homini lupus” (“omul este lup pentru om”), care vrea sa spuna ca o fiinta umana este cel mai mare pericol pentru alta fiinta umana. Si atunci este nevoie de o autoritate care sa tina in friu aceste conflicte iminente.
Alti autori nu sint chiar atit de pesimisti – ei considera ca omul este in general bun de la natura, si in plus se intelege bine cu alti oameni. Problema apare insa in momentele de conflict – de exemplu, atunci cind doi oameni se cearta pe o bucata de pamint. In stare naturala, orice om are dreptul sa judece si sa pedepseasca pe oricine il deranjeaza. De exemplu, daca ne aflam in stare naturala si tu ma ataci, atunci eu am dreptul sa te judec si sa te pedepsesc in consecinta, dupa cum imi dicteaza mie ratiunea. Dar cum toti oamenii au acest drept, in curind se ajunge la haos. Si atunci este nevoie ca indivizii sa renunte la dreptul fiecaruia de a judeca si a pedepsi de unul singur, sa confere aceste drepturi unei autoritati neutre care sa judece si sa pedepseasca raul facut.
2. “Semnarea” contractului. In conditiile de mai sus, indivizii inteleg ca este in interesul lor sa se asocieze si sa incredinteze puterea “legislativa” (de a determina ce e permis si ce e interzis), puterea “executiva” (implementarea acestor legi), puterea judecatoreasca (de a determina care caz se subsumeaza carei legi) si puterea “politieneasca” (aceea de a pedepsi incalcarea legilor) unei autoritati neutre – statul. In functie de autori, aceasta autoritate este reprezentata de rege, de parlament, sau chiar de vointa populara, care trebuie consultata periodic.
Foarte importanta in aceasta faza este expresia “este in interesul lor”. Cu alte cuvinte, indivizii se asociaza si accepta sa confere statului dreptul fiecaruia de a judeca si pedepsi tocmai pentru a trai mai bine, pentru ca interesele lor sa fie mai usor urmate decit daca s-ar ocupa de asta singuri, si pentru a avea beneficiile suplimentare care deriva din traiul in comun. Un stat iti ofera securitate fizica, infrastructura, poate un venit minim garantat, s.a.m.d. – in acest fel, este in interesul oricui sa accepte sa traiasca intr-un stat. Am spus ca aceasta precizare este importanta, intrucit de aici urmeaza definitia statului pe care eu o impartasesc:
“Societatea (sau statul) reprezinta un sistem corect (just) de cooperare intre persoane libere si egale, un sistem al carui scop este promovarea in mod egal a intereselor tuturor” (definitia imi apartine si este un rezultat al comasarii definitiilor date de John Rawls si Thomas Christiano)
Evident, nici o persoana nu accepta sa intre intr-o societate care nu o considera egala din punct de vedere moral cu ceilalti cetateni, intr-o societate care ii limiteaza dur libertatea, sau intr-una al carei sistem promoveaza in mod discretionar doar interesele unei parti a acelei societati. Definitia statului data mai sus va fi foarte importanta in viitoarele posturi pe care le voi scrie pe blog.
3. Cind poate fi denuntat contractul? Nici aici teoreticienii nu s-au pus de acord, insa ideea generala este ca respectivul contract poate fi denuntat de oricare parte, atunci cind parteaq cealalta nu isi face datoria (nu isi respecta indatoririle). Statul poate sa denunte contractul si poate sa ostracizeze indivizii care nu respecta regulile; de asemenea (si mai important) populatia are dreptul sa denunte contractul si sa inlature un guvern care lucreaza impotriva intereselor cetatenilor.
In mare, teoria contractului social justifica in acest fel existenta statului. Pornind de la aceasta teorie, in week-end-ul urmator voi incerca sa arat ce tip de stat este legitim.
DISSENT! 