Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘liberalism’

Auzim de multe ori vorbindu-se despre “democratia constitutionala”, sau “democratia liberala”. Din nefericire insa, de multe ori cei care folosesc acesti termeni nu le cunosc semnificatia exacta. Haideti sa vedem cum putem intelege sintagmele respective.

In episodul trecut al seriei “Filosofia politica pe intelesul tuturor” am discutat despre motivele pentru care oamenii doresc sa traiasca in societate si despre teoria contractului social. Am vazut ca oamenii se organizeaza intr-un stat. Acum trebuie sa ne intrebam: ce fel de stat?

Sa ne amintim mai intii definitia statului pe care am dat-o in episodul trecut: “Societatea (sau statul) reprezinta un sistem corect (just) de cooperare intre persoane libere si egale, un sistem al carui scop este promovarea in mod egal a intereselor tuturor”. Haideti sa vedem ce spune aceasta definitie:

(a) Statul trebuie sa fie un sistem corect / just de cooperare intre cetateni. Un stat in care unii oameni cistiga constant iar altii pierd de fiecare data nu este un sistem corect. Ca atare, definitia noastra exclude, de pilda, plutocratia (“Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogaţi” – sursa).

(b) Cooperarea trebuie sa fie intre persoane libere. Libertatea de care se bucura fiecare individ este limitata doar de libertatea celorlalti. Cu alte cuvinte, eu sint liber sa fac orice, atita timp cit nu aduc atingere libertatii (sau securitatii) tale. Ca atare, definitia noastra exclude sistemele tiranice si dictaturile.

(c) Cooperarea trebuie sa fie intre persoane egale. Egalitatea politica inseamna doua lucruri: (a) fiecare cetatean are dreptul la un vot si la nu mai mult de un vot; (b) fiecare cetatean are dreptul sa candideze pentru orice functie in stat si are dreptul sa fie ales. Ca atare, definitia noastra exclude aristocratia (“clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime.” – sursa). De asemenea, este exclusa monarhia de orice fel, inclusiv monarhia constitutionala (intrucit aici regele are mai multe drepturi decit orice cetatean normal, si nu exista egalitate intre rege si cetateni in privinta candidaturii la functii in stat).

(d) Scopul cooperarii este “promovarea in mod egal a intereselor tuturor”. Intr-un asemenea stat nu numai interesele majoritatii trebuie promovate, ci si cele ale minoritatilor de orice fel: nationale, etnice, sexuale, etc. Ca atare, definitia noastra exclude democratia pura (cea in care orice decizie este supusa votului majoritatii, majoritate care evident va incerca intotdeauna sa limiteze drepturile si interesele minoritatilor).

In urma explicitarii acestei definitii, o concluzie importanta este aceea ca singurul sistem acceptat de respectiva definitie este democratia constitutionala, numita si democratie liberala. Sa explicitam cele doua componente ale definitiei:

(1) Democratie. Conform DEX, democratia se defineste drept o “formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea” (sursa). Ca atare, exista doua forme acceptabile de democratie: democratia participativa (in cadrul acesteia, cetatenii sint chemati sa voteze asupra oricarei decizii importante; democratia ateniana este un exemplu aici) si democratia reprezentativa (in cadrul acesteia, cetatenii isi aleg reprezentanti care sa decida pentru ei; reprezentantii sint alesi / realesi la termene regulate). Indiferent de forma ei, in cadrul democratiei de obicei deciziile se iau conform regulilor majoritatii.

(2) Constitutionalitate. Asa cum ne-a aratat definitia noastra, cetatenii trebuie sa fie egali in fata legii si, mai mult, trebuie promovate interesele tuturor in mod egal. Problema este, cum am vazut deja, ca a supune orice decizie regulii votului majoritar comporta un risc maxim: majoritatea isi va promova propriile interese si va incerca sa impuna minoritatilor propriul ei stil de viata. Ca atare este nevoie de o constitutie care sa protejeze drepturile de baza ale individului (asa-zisele drepturi “liberale”, precum dreptul la viata, la munca, la libertatea opiniei si a intrunirilor, la libertatea practicarii propriei religii, etc.). Ce intelegem cind spunem ca o constitutie “protejeaza” aceste drepturi? E simplu: drepturile garantate de constitutie sint excluse din procesul democratic. Cu alte cuvinte, ele nu pot fi supuse votului populatiei, sau al reprezentantilor acesteia. In acest fel, drepturile liberale constituie limita sistemului democratic. Din acest motiv, democratia constitutionala se mai numeste si democratie liberala. Un exemplu: dreptul de a practica propria religie, fiind garantat de constitutie, implica faptul ca niciodata nu vom putea merge sa votam, de exemplu, ca celelalte confesiuni sa isi piarda dreptul de existenta in statul nostru liberal (sau constitutional)-democratic.

Week-end-ul viitor voi discuta tema numita “obligatia politica”: de ce sintem obligati sa ne supunem statului?

[Citeste si: De ce traim intr-un stat? Teoria contractului social]

Read Full Post »

As far as I can see, in what concerns the relation between an individual and his cultural group, communitarians could endorse one of the following two claims:

(1) The group is ontologically, but not politically, prior to the individual. As a consequence, the interests of the group should be protected, but when these interests conflict with those of the individual members, individual interests (and rights) must always trump group interests (and rights)

(2) The group is both ontologically and politically prior to the individual. As a consequence, the interests of the group should be protected, and when these interests conflict with those of the individual members, group interests (and rights) must always trump individual interests (and rights)

If (1), then there is no conflict between liberalism and communitarianism. Even if some liberals deny that the group is ontologically prior to the individual, the problem is not that important. All that liberals want is to sanction the view that the individual is politically prior to his cultural group. In other words, (a) the group should be protected just because this protection increases the freedom and welfare of group’s individual members; (b) whenever there is a conflict between the group and (some of) its individual members, the interests of the individual members is prior. Bluntly put, I consider that this view is endorsed by liberal communitarians like Charles Taylor, Will Kymlicka and Joseph Raz. But this shows that there is no conflict between communitarianism and liberalism.

If (2), then the conflict is genuine: if group’s interests must always trump individual interests, then the group (in fact, its leaders, right?) has the right of life and death over its individual members. The “traditions” of the group (and the power of its leaders, right?) must always be defended, even at the expense of the individual members’ welfare and freedom. I do not know any communitarian theorist who would explicitly endorse this view, although Michael Sandel and Michael Walzer can be read as supporting a “soft” version of this idea.

In short: if (1), there is no conflict between liberalism and communitarianism in what concerns the relation between the individual and its cultural group. If (2), then this latter theory (if not simply wrong) cannot be sincerely endorsed by any mentally healthy person. So it seems that liberalism wins the case again.

Read Full Post »